Exploatarea sarii la Ocnele Mari s-a facut din cele mai vechi timpuri, edificatoare fiind descoperirea in aceasta zona a unui numar insemnat de topoare-ciocan de minerit apartinatoare culturilor epocii neolitice, bronzului si primei epoci a fierului.

Pe baza exploatarii rezervelor de sare de la Ocnele Mari, s-a dezvoltat o comunitate puternica, incepand inca din antichitate, pana in prezent, cand o mare parte din economia judetului depinde de exploatarea de sare de la Ocnele Mari.

Dacii creeaza de-a lungul Piraului Sarat un intreg sistem de asezari si fortificatii al carui punct nodal pare sa fie importanta asezare de la Ocnele Mari-Cosota, ai carei locuitori,probabil ca se ocupau cu exploatarea si comercializarea sarii. Conform descoperirilor arheologice aici s-ar afla vestitul centru tribal „Buridava”

Pe la inceputul anilor 1960, un profesor din localitate, Gheorghe Mosteanu, descopera intimplator, intr-o gradina a sa din punctul Cosota, niste vase din lut ars, diferite de cele din Valea Bradului, aflata peste deal. Anunta sectia muzeului raional Valcea, si se constata acolo un mare depozit arheologic. Venit de la Facultate de Istorie a Universitatii Bucuresti, profesorul Dumitru Berciu, decide deschiderea unui santier arheologic si este suprins sa constate descoperirea unei cetati dacice vechi de peste 2000 de ani, denumita cetatea Buridava (in traducere cetatea burilor), mentionata de istoricul grec Ptolemeu in scrierile sale.

In zona cetatii Buridavei a fost descoperita o necropola unde s-au gasit diferite obiecte cu valoare arheologica precum: ulcioare, cesti si blide din lut ars si un mare depozit subteran de cereale, construit in tuful calcaros al dealului. Langa aceste vestigii se afla o fantana, despre care se spune, intr-o legenda locala, ca ar fi fost construita inca din timpuri indepartate si ca prin conductele din olane arse de lut, s-ar fi alimentat asezarile din aval. Legenda a fost in mare parte confirmata, deoarece s-au gasit o serie de canalizari din olane de lut ars, si chiar la peste 200 m exista o iesire de unde curge apa din fantana. Insasi fantana are o constructie speciala, prezentandu-se de fapt ca un bazin colector subteran, destul de mare, care are o deschidere ingusta pentru a putea fi luata apa cu o ciutura cu cumpana.

Insa descoperirea cea mai importanta o reprezinta o ceramica cu inscriptia „BUR”, care ar putea avea legatura cu numele Buridava sau chiar cu Burebista. De asemenea, pe un ciob de vas de pamant s-au gasit scrijelite inscriptiile „REB” si ” MARK”, acestea ducandu-ne cu gandul la geto-daci. Dar importanta pare ar fi inscriptia pe o vaza de lut, Basileo Thamarcos Epoiei, care s-a dovedit a fi un rege local contemporan cu Imparatul roman Octavian Augustus.

Exploatarea sarii in zona a continuat si in timpul cuceririi romane, dovada fiind castrul roman de la Stolniceni, care a fost construit pentru a controla aceasta zona. Dupa cucerirea romana sarea a fost extrasa si comercializata in folosul obstii.

In evul mediu exploatarea sarii are o deosebita importanta, devenind monopol domnesc. Un avant deosebit capata exploatarea de la Ocnele Mari in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu, sarea de la Ocnele Mari devenind o sursa importanta, aducatoare de venituri.

Incepind cu secolul XVIII se mentioneaza in toate documentele vremii de importanta acesteia in Tarile Romanesti. Exploatarea de sare de la Ocnele Mari este unica si cea mai importanta din sud-vestul Romaniei (de aici si denumirea de Ocnele Mari) .

La inceputul secolului XVIII se sapa la Ocnele Mari prima mare gura de ocna pe partea stanga a Paraului Sarat in locul denumit „Carpinis”, dar care se surpa dupa o scurta perioada de exploatare. Imediat se deschide o alta gura de ocna, de aceleasi proportii la 1 km departe de prima, dar se surpa si ea, ramanand in locul ei un lac sarat numit „Din Brazi”.

Pe proprietatea Eforiei Spitalelor Civile la inceputul secolului XIX se sapa doua guri de ocna la 400 m departare de cea amintita mai sus. Din aceste guri alipite si despartite cu un gard de nuiele s-a extras sare 15 ani, dupa care, din cauza terenului, aceasta se surpa lasand la suprafata lacul sarat care exista si azi numit „Balta Rosie”, denumire primita datorita multimii de bacterii si viermisori iodofagi .

Au mai fost deschise si alte exploatari mai sus, spre Ocnita, pe malul stang si drept al Paraului Sarat, dar care in timp s-au surpat.

Exploatarea sistematica a zacamintului a inceput la jumatatea secolului XIX in zona Ocnita (Salina Veche). In prima salina sistematizata (Mina „Sf. Ioan Vechi”) , deschisa la 1836, exploatarea s-a facut in camere cu profil ogival (ocne in forma de clopot), având intre camere doi stâlpi de sustinere si doua puturi cu crivace. Puturile se numeau „Sfantul Ioan cel Vechi” si „Sfantul Nicolae”, salina deschisa fiind exploatata până in anul 1895. Mina a avut cinci camere, rambleate, începând cu anul 1950.

Pina la saparea putului „Sf. Ion cel Nou”, au mai fost deschise doua mine , nesistematizate, care s-au surpat, la suprafata formandu-se lacuri.

In anul 1891 au inceput lucrarile la putul „Sf.Ion cel Nou” iar in anul 1894 a inceput exploatarea la mina „Sf. Ion cel Nou”. Mina avea 4 camere ogivale, central, fiind amplasat „Putul Sf. Ion cel Nou” care era dotat cu o masina de extractie cu aburi, fiind prima instalata in tara. Exploatarea a continuat pina in anul 1957 cind mina a fost inchisa datorita unor surpari.

Dupa ce se sapa putul „Sf.Petru” (1926 – 1936), in anul 1937 se deschde mina „Pavel” (Mai târziu a fost denumita Mina „1 Mai”), unde exploatarea s-a facut prin 8 camere trapezoidale (camerele I ,II ,III si IV deschise in anul 1936 si camerele V, VI, VII si VIII deschise in anul 1944). Pentru prima data in tara, la mina „Sf.Petru” se demonstreaza ca cea mai performanta metoda de exploatare este folosirea havezei pentru taiere, perforare si puscare cu explozivi. Pentru asigurarea aerajului a fost sapat un put. Exploatarea din aceasta mina s-a facut până in anul 1963 când a fost oprita definitiv, mina fiind surpata si inundata. Din salina s-au extras aproximativ 3,8 milioane tone sare gema.

Din anul 1959 pana in prezent zăcământul Ocnele Mari este exploatat prin doua metode de exploatare, pe cale umeda prin dizolvare cinetica – in sonde si pe cale uscata – in subteran la Salina Ocnele Mari. In anul 1993 au inceput lucrarile la mina noua de sare de la Ocnele Mari, in punctul Cocenesti.

Lucrarile miniere se desfasoara la nivelul a doua orizonturi – orizontul +226 si orizontul +210, metoda de exploatare fiind cu camere mici si palieri patrati, actual cea mai moderna metoda de exploatare pe plan mondial.

Finalizarea exploatarii in aripa de vest a orizontului +226 a permis amenajarea in subteran a unui Punct turistic. Acesta cuprinde spatii de agrement, spatii de joaca, un muzeu cu exponate care arata istoria zonei din cele mai vechi timpuri până in prezent, nu in ultimul rând, cea mai mare biserica subterana din Romania.

Investitiile specifice acestui Punct turistic vor continua, astfel incat acesta sa devina in anii urmatori unul din cele mai mari obiective din Europa.

Indicatii terapeutice: click aici…

Tarife si program de vizitare: click aici…

Coordonate GPS: 45.085165, 24.310147

Sari la conținut