MĂNĂSTIREA GOVORA
Manastire de maici, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, Manastirea Govora este amplasata la poalele dealului Cosul Mare, pe raza comunei Mihaiesti din judetul Valcea, la 6 km de Baile Govora si la 18 km de Ramnicu Valcea, pe fosta mosie Hinta.
Fundaţie voievodală cu o bogată istorie, zidită în secolele XIV-XV, mănăstirea a fost refăcută de Vlad Călugărul şi Radu cel Mare, între 1492-1496. Ca stil de construcţie, biserica este de plan triconic, cu pronaos dreptunghiular, dispus transversal şi acoperit cu boltă în calotă sferică, cu o singură turlă pe naos, în exterior fiind decorată cu un brâu şi o cornişă zimţată. Încăperile care au adăpostit tipografia au fost înnoite în vremea lui Matei Basarab. Mănăstirea va fi înfrumuseţată în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1710-1711) pictura fiind executată în aceeaşi perioadă. În tabloul votiv este înfăţişat domnitorul Radu cel Mare împreună cu soţia sa Catalina şi alte personaje, printre care cărturarul Antim Ivireanul.
În 1636, domnitorul Matei Basarab a instalat la Mănăstirea Govora o tipografie de sub teascurile căreia au ieşit cinci cărţi: Psaltirea slavonă (1637 şi 1638), Pravila cea mică (1640 ), Ceaslovul (164 ) şi Evanghelia învăţătoare ( 1642 ).
Monument de cultură românească veche, Pravila cea mică, numită şi Pravila de la Govora este întâia carte de legi tipărită în limba română, cuprinzând hotărâri ale dreptului autohton civil şi canonic. În incinta mănăstirii poate fi vizitată şi Colecţia de obiecte religioase şi de cult, precum şi locul unde se afla tiparniţa din timpul lui Matei Basarab.
Coordonate GPS: 45.063405, 24.219642
MĂNĂSTIREA DINTR-UN LEMN
Mănăstirea Dintr-un Lemn este o mănăstire de maici, cu hramul ”Nașterea Maicii Domnului”, fiind situată la 25 km sud de municipiul Râmnicu Vâlcea și la 16 km de orașul Băile Govora.
Cea mai veche mărturie despre mănăstire a fost consemnată în scris de diaconul Paul de Alep, care l-a însoțit pe Patriarhul Macarie al Antiohiei în călătoriile acestuia prin Țările Românești între anii 1653 – 1658. El susține că un călugar ar fi găsit o icoana a Maicii Domnului în scorbura unui stejar secular. În acel moment el ar fi auzit o voce care l-ar fi îndemnat să zidească o mănăstire din trunchiul acelui copac.
Potrivit unei vechi tradiții locale, ar fi luat ființă în primele decenii ale secolului al XVI-lea, prin edificarea în acest loc a materialului unui singur stejar. Ea a fost ridicată în cinstea Icoanei Maicii Domnului, icoană care se păstrează și azi în biserica de piatră a mănăstirii. În baza acestei tradiții așezarea monahală de aici poarta numele Dintr-un Lemn.
Icoana are dimensiuni impresionante, fiind înaltă de 1,50 m și lată de 1,10 m. În anul 1929, Andrei Grabar de la Universitatea din Strasbourg a vizitat mănăstirea și, studiind icoana, a identificat-o ca fiind pictată în secolul IV la mănăstirea Theothokos din Grecia, după un model care se spune ca ar fi aparținut Apostolului Luca, cel care a pictat-o pentru prima dată pe Fecioara Maria. Conform tradiției, în lume se mai păstrează trei exemplare asemenea celei de la Dintr-un Lemn.
Biserica de azi prezinta in linii generale arhitectura lui Matei Basarab. Din punct de vedere arhitectonic biserica de zid este in plan triconc, cu altar octogonal, iar pronaosul se termina cu un pridvor pe stalpi. Pe langa icoana Sfintei Fecioare, de care este legat trecutul manastirii, se pastreaza cele doua policandre de la Serban Cantacuzino si doamna Marica Brancoveanu, cele trei icoane mari imparatesti, precum si alte 36 de icoane mai mici zugravite in anii 1833-1840 de Gheorghe Gherontie de la Hurezi. In 1715 Stefan Cantacuzino restaureaza in intregime clopotnita manastirii, situata la intrarea in incinta principala si Casa Domneasca.
Dupa restaurarea din 1938-1940, facuta de Ministerul Aerului si Marinei, acest ansamblu monahal a devenit in mod simbolic altar de inchinare pentru aviatori si marinari.
Coordonate GPS: 45.025866, 24.181339
MĂNĂSTIREA SURPATELE
Manastirea Surpatele cu hramul „Sfanta Treime”, se afla situata in comuna Frincesti, satul Surpatele, judetul Valcea, la 12 km de gara Babeni si la 3 km de manastirea „Dintr-un Lemn”.
Din Baile Govora se poate ajunge relativ usor la Manastirea Surpatele, pe jos, urmand traseul de cura balneara spre satucul Curaturi si apoi pe o poteca in continuare pana la manastire. Traseul este unul care incanta privirea oricui se hotaraste sa-l parcurga. Pentru cei care nu sunt obisnuiti cu efortul, de-a lungul traseului de cura balneara sunt amenajate locuri de popas.
Biserica a fost inaltata de Tudor logofatul Dragoescu si fratele sau Stanciu, feciorii lui Popa Frincu, la inceputul secolului al XVI-lea (Pr. D. Balasa), refacuta de boierii Buzesti si reparata in secolul al XVII-lea. Intre anii 1703-1706, biserica a fost reconstruita din zid de doamna Marica Brancoveanu, fiind si pictata. Mai tarziu, in 1815 a fost reparata si repictata de zugravul Gheorghe Gherontie din Hurezi.
In anul 1872 manastirea a fost inchisa cultului din cauza ruinii, monahiile fiind mutate la manastirea „Dintr-un Lemn”, fiind restaurata intre anii 1927-1935, de catre Comisiunea Monumentelor Istorice (cele 17 chilii actuale au fost facute prin staruinta staretei Varvara Predescu).
Biserica este dotata cu o catapeteasma frumos sculptata, ca si usile in stil brancovenesc. Pe pereti se gasesc pictate chipurile voievozilor care au ctitorit sfantul lacas si un tablou mai rar intilnit in iconografia bisericeasca, privind „impartirea hainelor lui lisus”, executat de unul din cei doi zugravi, Andrei si Iosif ieromonahul, care au pictat aceasta biserica.
Coordonate GPS: 45.048090, 24.190624
MĂNĂSTIREA BISTRIȚA
Ctitorie a boierilor Craiovesti Manastirea Bistrita dateaza din jurul anului 1490 și este o mănăstire de maici. Insa prima atestare documentara a manastirii se pastreaza in „Hrisovul de danie” datat 16 martie 1494 apartinand lui Vlad Voda Calugarul. Din 1497 marele ban Barbu Craiovescu a adus de la Constantinopol moastele Sfantului Grigorie Decapolitul (780-842). A fost puternic avariata de expeditia condusa de Mihnea cel Rau in 1509. Dupa inlaturarea acestuia, banul Barbu, cu sprijinul lui Neagoe Basarab o reface intre 1515-1519. Pictura a fost atribuita mesterilor zugravi Dumitru, Chirtop si Dobromir de numele carora se leaga si fresca Manastirii Dealu de langa Targoviste si executarea lucrarilor in piatra de la ansamblul Curtea de Arges.
Din ctitoria Craiovestilor astazi se mai pastreaza bisericuta Bolnitei (1520-1521). Avand o impresionanta fresca interioara din traditia paleologa tarzie cand incepeau sa patrunda in Balcani elemente artistice folosite de iconografii cretani, biserica este inchinata „Schimbarii la fata”.
Ulterior vornicul Serban Cantacuzino i-a adaugat un pridvor deschis, de zidarie pe stalpi de piatra, zugravit de Iosif ieromonahul si Hranite, in stil brancovenesc (1710).
De remarcat faptul ca in complexul monahal de la Bistrita s-a instalat prima tiparnita din Tara Romaneasca, a ieromonahului Macarie, precum si o legatorie de carti bisericesti. Aici – dupa opinia unor cercetatori – s-a tiparit in 1508 Liturghierul slavon al calugarului Macarie, prima carte tiparita pe pamant romanesc.
Ieromonahul Eftimie, egumen al manastirii a redactat in limba romana primul act manastiresc, cunoscut sub numele de Zapisul lui Eftimie 1573. Un alt reprezentant al scolii slavo-romane este ieromonahul Mihail Moxa care in 1620 tipareste Cronica Universala iar in 1640 Pravila de la Govora.
In anul 1683 domnitorul Constantin Brancoveanu daruieste manastirii un policandrul ornat cu oua de strut, lucrat la Viena, mai multe obiecte de cult, carti liturgice si clopotul mare care cantareste 800 kg. Tot acum a fost reparat intreg complexul monahal, asezamant zugravit in 1820 de banul Grigore Brancoveanul.
Un puternic cutremur din 1838 va afecta intreaga constructie ce va fi restaurata timp de 10 ani, incepand cu 1846 in timpul domnitorului Gheorghe Bibescu si terminand la 15 august 1855 in timpul domnitorului Stirbei Voda, cand a fost sfintita biserica mare inchinata Adormirii Maicii Domnului.
Pictura noii biserici, construita in stil neogotic, a fost executata de Gheorghe Tattarescu in 1850, o pictura realista monumentala cu registre largi.
Dupa 1877 au functionat in Manastirea Bistrita diferite asezaminte monahale. In 1948 a fost transformata prin hotararea Sfantului Sinod in manastire cu obste de maici, iar apoi prin decretul 410/1959 desfiintata.
In 1984 se incepe un amplu proces de revigorare a vietii monahale la Manastirea Bistrita, sub indrumarea Prea Sfintitului Gherasim organizandu-se un centru de conservare si restaurare a bunurilor de patrimoniu: icoane si carti. Din 2003 se va deschide in incinta manastirii Bistrita si un Muzeu al tiparului si cartii bisericesti valcene. Are posibilitati de cazare foarte bune.
Coordonate GPS: 45.188357, 24.039668
MĂNĂSTIREA ARNOTA
Manastirea Arnota este ctitorita de Matei Basarab in 1633-1634, cu hramul „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil”, pe temelia unei biserici mai vechi, fiind situata la 37 km de Ramnicu Valcea, aproape de Manastirea Bistrita. Conform unei legende, Matei Basarab a zidit manastirea aici deoarece, inainte de a fi domn, gasise scapare in aceste locuri, ascunzandu-se in niste stufarisuri, fiind urmarit de turci.
Cercetarile din anul 1974, efectuate sub egida Directiei Monumentelor Istorice, au permis sa se constate ca la temelia actualei biserici se gasesc urmele altor biserici inca nedatate, care vor fi existat aici.
Pridvorul cu turla i-a fost adaugat de catre Constantin Brancoveanu, la inceputul domniei lui, odata cu reparatiile, in anii 1705-1706. Tot el ii reconstruieste catapeteasma, o adevarata opera de arta sculpturala, in stil brancovenesc (din 1913 se afla la muzeul din Bucuresti) si renoveaza pictura, fara sa o inlocuiasca pe cea originala.
Usa bisericii, sculptata in lemn de castan, are o inscriptie in limba slavona, in care se spune astfel: „Aceste usi le-a facut Constantin Brancoveanu vel-logofat”. Ele pastreaza pictura originala „dreasa” sub evlaviosul domn, cand s-a zugravit si pridvorul, pe care tot el il adaugase, pictura care nu a rezistat pana astazi. Pictura initiala are o mare valoare artistico-documentara, foarte valoros fiind si portretul lui Matei Basarab, realizat in 1644 de zugravul Stroe din Targoviste.
Biserica manastirii este o constructie mica, cu o linie simpla si sobra, fiind realizata dupa un plan trilobat, cu abside poligonale si pridvor deschis. Deasupra naosului este asezata o turla inalta, iar pe pridvor o este o alta turla mai mica, cea din timpul lui Brancoveanu. Fatadele au fost impartite cu ajutorul unui brau din caramida aparenta in doua registre: cel inferior, in care se observa frumoase firide rotunjite si cel superior, in care s-au realizat ocnite adancite. Peretii si turlele sunt infrumusetate cu ornamente din caramida aparenta.
Renovarea bisericii s-a facut intre anii 1852-1856, de catre domnitorul Barbu Stirbei, care a daramat chiliile vechi din vremea lui Matei Basarab, deja ruinate si ridica aici alte cladiri, dupa planul unor arhitecti straini.
In anul 1934 s-au mai zidit unele chilii care exista si astazi, intr-una fiind amenajat un mic muzeu in care au fost expuse odoarele manastirii, iar intre anii 1954-1958 a fost consolidat intregul asezamant monahal si s-au introdus instalatii de apa si incalzire.
In pronaosul bisericii actuale se afla doua morminte: mormantul lui Matei Basarab, mort la 9 aprilie 1654, ingropat mai intai la Targoviste si adus apoi la Arnota, dupa rascoala Seimenilor, si mormantul lui Danciu vel-vornic, tatal lui Matei Basarab, fost ostean al lui Mihai Viteazul, cazut in timpul luptelor din Transilvania, duse alaturi de eroul de la Turda, inmormantat in anul 1604 la Alba Iulia, ramasitele lui pamantesti fiind aduse la Arnota in 1648.
Aceasta frumoasa manastire, prin pictura, arhitectura si sculptura sa, poate fi considerata unul dintre cele mai reprezentative monumente istorice si de arta religioasa din tara.
Dupa 1999 Arnota a devenit manastire de maici.
Coordonate GPS: 45.196699, 24.044677
MĂNĂSTIREA HUREZI
„Cel mai frumos si mai rafinat exemplar de arhitectura romaneasca”, Manastirea Hurezi inaltata in 1693 de Constantin Brancoveanu, a fost inclusa in 1995 in patrimoniul UNESCO.
Printre manastirile monumente istorice, care impodobesc pamantul romanesc, Manastirea Hurezi este mănăsire de maici și este considerata, impreuna cu schiturile sale, ca cel mai reprezentativ complex de arhitectura, definitoriu pentru „stilul brancovenesc”.
Este asezata in partea de nord a judetului Valcea, la aproximativ 18 km de Băile Govora, pe drumul national DN 67 Ramnicu Valcea – Targu Jiu, la poalele muntilor Capatanii, strajuita de codrii, intr-un loc plin de farmec si singuratate, a carui liniste o tulbura doar cantecul huhurezilor, acele pasari de noapte care au dat, probabil, numele acestor locuri si al manastirii.
Constantin Brancoveanu (1688-1714), domnitorul Tarii Romanesti la inceputul sec. XVIII, vazand nestatornicia vremurilor, indata dupa primirea sceptrului Tarii, cum glasuieste hrisovul de intemeiere al manastirii „intr-al doilea an al domniei noastre pus-am temelie si am inceput a zidi manastire”.
Prin aceasta fapta cucernica, domnitorul isi vedea implinita o dorinta sfanta, care-l framanta, dupa cum citim in pisania de deasupra usii bisericii: „Nu voi intra in salasul casei mele, nu ma voi sui pe asternutul patului de odihna, nu voi da somn ochilor mei si pleoapelor mele dormitoare si repaos tamplelor mele, pana nu voi afla loc Domnului si salas Dumnezeului lui Iacob”.
Urmand in cuvant si in fapta pe proorocul Psalmist, el a inaltat cea mai de seama ctitorie a epocii sale, care a atras si atrage admiratia si pretuirea tuturor vizitatorilor din toate timpurile. Asa, Charles Diehl, cunoscatorul de arta bizantina, o considera „Le plus beau de toute Roumanie” (cea mai frumoasa din Romania).
Sfanta Manastire de la Horezu, importanta si valoroasa asezare monahala, reprezinta cel mai vast ansamblu de arhitectura medievala pastrat in Tara Romaneasca. El cuprinde manastirea propriu-zisa, biserica bolnitei, ctitorita de doamna Maria, sotia lui Constantin Brancoveanu, ridicata la 1696 si zugravita de Preda Nicolae si Ianache; Schitul Sfintilor Apostoli, la circa 50 de metri spre nord, ctitorit de marele staret Ioan Arhimandritul in 1698 si zugravita de Iosif si Ioan in 1700, si Schitul Sfantul Stefan, dupa numele fiului cel mare al domnitorului, la 1703 si zugravit de Ianache, Istrate si Harinte.
Domnitorul a incredintat supravegherea acestor mari si valoroase lucrari rudei sale Parvu Cantacuzino, mare stolnic, caruia, decedand in 1691, i-a urmat Cernica Stirbei, fost mare armas. Lucrarile incepute in 1690 s-au terminat in 1697. Dintre mesteri mentionam pe Manea vataful zidarilor, Istrate lemnarul si Vucasin Caragea, pietrarul, toti pictati pe perete, in pridvorul bisericii mari.
Manastirea Hurezi are doua incinte. In cea dintai, exterioara, delimitata de ziduri puternice de caramida, se afla prima poarta de incinta si o cladire cu etaj in dreapta. A doua incinta are forma dreptunghiulara, inchisa pe trei laturi cu cladiri, avand parter si etaj. Latura de rasarit se incheie cu un zid inalt, ca la multe manastiri cu incinta.
La mijlocul acestei incinte se afla biserica mare, impunator monument, lung de 32 de metri si inalt de 14 metri. Ea este o interpretare mai simplificata a bisericii episcopale de la Curtea de Arges. Are plan treflat si impartire clasica, altar, naos, pronaos si pridvor.
O multime de sfinti din care nu lipsesc Sfintii Imparati Constantin si mama sa Elena, hramul manastirii, scene religioase din Vechiul si Noul Testament, sinoade ecumenice, despartite prin ornamentatii florale, desenate in culori vii, acopera peretii interiori ai bisericii si pronaosului. Lucrarea in fresca este opera zugravilor Constantin, Ioan, Andrei, Stan, Neagoe si Ioachim.
Pe langa iconografia religioasa, intalnim si compozitii cu caracter laic, cum e istoria ilustrata a vietii imparatului Constantin cel Mare, cu o anumita semnificatie pentru vremea aceea, biruinta Crucii asupra semilunii.
De subliniat este amplul tablou votiv din pronaos, veritabila galerie de portrete de mare valoare artistica, infatisand pe Constantin Brancoveanu cu familia sa, in care se distinge chipul doamnei Maria, de asemenea pe inaintasii sai directi si rudele din neamul Basarabilor si Cantacuzinilor. Biserica manastirii avea menirea sa devina necropola familiei Brancoveanului si neamului.
In interiorul bisericii, pe langa inestimabilul iconostas sculptat in lemn se afla scaunul domnesc frumos sculptat, de asemenea in lemn, purtand stema Cantacuzinilor, stranile si un bogat policandru, toate din vremea ctitorului.
Pronaosul aminteste de rostul bisericii de a fi necropola familiei domnitorului. Mormantul din marmura cu o placa sculptata artistic, pregatit pentru ctitorul voievod, care ii asteapta ramasitele pamantesti de mai bine de doua secole si jumatate, este marturia cea mai graitoare. Tot aici se afla, pe langa alte morminte, si al vrednicului egumen, Ioan arhimandritul, care a ostenit aici si la alte multe ctitorii brancovenesti.
Intrarea principala in incinta centrala se face prin latura de miazazi, pe sub bolta larga care la vreme de bejenii se inchidea cu o mare poarta de lemn ferecata cu fier, existenta si astazi, in forma originala. Deasupra intrarii se inalta turnul clopotnitei, care adaposteste patru clopote mari, intre 300 si 1000 kg, cu sunete armonioase, trei purtand in inscriptie numele voievodului.
In dreapta si stanga clopotnitei, pe cele trei laturi sunt chiliile randuite pe doua nivele, suprapuse, in fata carora se gaseste cate o galerie cu arcade in semicerc, sustinuta de stalpi de piatra. Tot in latura de miaza-zi, la etaj, unde au fost casele domnesti compuse din sali mai frumos boltite, cu calote sferice pe arcade lungi, sprijinite pe monumentale coloane de piatra, la capiteluri si baze, acum este expusa interesanta si valoroasa colectie de obiecte si icoane bisericesti ale manastirii, un pretios tezaur cultural-national.
Paraclisul, situat la mijlocul laturii de apus a incintei drept in fata bisericii, ridicat la 1697, e unul din cele mai gingase monumente din aceasta epoca. Planul lui consta dintr-un naos patrat, dominat de turla octogonala admirabil proportionata, cu opt ferestre, acum singurul izvor de lumina al zilei, dintr-un altar semicircular. Pictura e in fresca, lucrarea zugravilor Preda si Marin, mesteri din aceeasi scoala brincoveneasca, pastrata in conditii optime. Din tema iconografica nu lipsesc Sfintii Imparati Constantin si mama sa Elena si bogata familie a Brancoveanului. Tampla din lemn e fin sculptata si decorata cu aur si culori, aproape tot asa de vii, cum a fost initial. Sub paraclis, la parter, se afla trapeza, sala de mese a manastirii-frumos boltita printr-o calota sferica, sprijinita pe arcuri joase si puternice. Pictura in fresca, executata intre anii 1705-1706, e o desfatare spirituala si se pastreaza in conditii excelente.
Una dintre podoabele arhitecturale, care da manastirii Hurezi un aer de sarbatoare si incanta privirea vizitatorilor, e foisorul vrednicului egumen si iubitor de arta Dionisie Balacescu, ridicat intre anii 1725-1753, opera pietrarului Iosif.
Din bogata zestre a bibliotecii adunata acolo de ctitor si de carturarii viesuitori, invatatul Gr. A. Tocilescu a gasit si ridicat in 1885, pentru Muzeul National, 38 de manuscrise si 393 de carti tiparite in diferite limbi. Tot aici s-au pastrat vestitele calendare ale lui Brancoveanu din anii 1693, 1695, 1701, si 1703, precum si un frumos pomelnic. La schitul Sfantul Ioan a activat si o scoala de copisti de manuscrise.
Hurezul a avut obste de monahi pana in 1872 cand a devenit de calugarite, care ingrijesc cu sarg si cu aleasa pricepere atat pravila monahala cat si monumentul devenit astazi unul dintre cele mai exemplare complexe de arhitectura si arta caracteristice pentru epoca de tranzitie de la medieval la modern in cultura romaneasca.
Hurezi infatiseaza treapta inalta de creatie a genului romanesc de la sfarsitul secolului al XVII-lea. Vizitatorul din tara sau de peste hotare afla la Hurezi galeria unica a unor straluciti oameni cu larg orizont politic si carturari de la Serban Voievod si Constantin Cantacuzino Stolnicul, pana la Constantin Brancoveanu si invatatii lui fii, opriti in manifestarea lor creatoare de tragica moarte din 1714. Frumusetii arhitecturii si picturii se adauga dovezile unui puternic centru de cultura, care a adapostit un scriptoriu celebru, producator de iscusite traduceri, superbe manuscrise si o bogata biblioteca umanista, unica in Europa de sud-est la inceputul secolului al XVIII-lea.
Prin toate aceste marturii istorice si frumuseti artistice, Manastirea Hurezi este una dintre cele mai convingatoare opere ale creatiei spirituale multiseculare, pe care marele istoric Nicole Iorga a numit-o printr-o fericita formulare – in lucrarea „Bizant dupa Bizant” – continuatoare a civilizatiei romane, ai carei mostenitori in Europa de Rasarit sunt romanii.
Coordonate GPS: 45.170107, 24.007300
MĂNĂSTIREA COZIA
Situat la 3 km de statiunea balneo-climaterica Calimanesti Caciulata, pe malul drept al Oltului, la cca. 20 km nord de Ramnicu Valcea și la aproximativ 40 km de Băile Govora, ansamblul manastiresc de la Cozia, cu hramul „Sfanta Treime”, la inceput a fost cunoscut sub numele de „Manastirea Nucet”, abia mai tarziu primind numele de „Cozia”, dupa muntele din vecinatate.
Biserica mare cu hramul „Sfanta Treime”, armonios proportionata, cu ornamentatie bogata, a fost construita de mesteri din Moravia, dupa modelul bisericii sarbesti din Crusevat, din piatra alba tare, intre 1387-1391, ctitor fiind domnitorul Mircea cel Batran. Conceputa dupa planul trilobat, ea surprinde prin precizia si perfectiunea realizarii artistice. A fost sfintita la 18 mai 1388. Partea superioara a chenarelor de la ferestre, rozetele de deasupra lor si pictura din pronaos dateaza din timpul lui Mircea cel Batran. Pictura a fost renovata in 1517, in vremea lui Neagoe Basarab, cand s-a facut si fantana care ii poarta numele, dupa cum se vede intr-un fragment de inscriptie; intre anii 1706-1707 i-a fost adaugat pridvorul, s-a refacut pictura din incinta si s-au adaugat cerdacurile, chiliile si s-a reconstruit havuzul cu apa (baptisteriul din fata bisericii). Toate acestea s-au facut de catre paharnicul Serban Cantacuzino. Pictura originara se pastreaza in naos, unde pe peretele de vest sunt pictati Mircea si fiul sau Mihail in costume de cavaleri, iar in stanga se afla portretul lui Serban Cantacuzino.
Catapeteasma originara din lemn, a ars si a fost refacuta in 1794 din caramida, fiind zugravita in anul 1907. Crucea de pe turla este din timpul lui Mircea, iar policandrele din naos si pronaos au fost daruite manastirii de domnitorul Constantin Brancoveanu. Cladirile au fost refacute de domnitorii Bibescu si Stirbei intre anii 1850-1856; tot atunci s-au construit si doua pavilioane din care se mai pastreaza cel din stanga, care a fost resedinta domneasca de vara.
In pronaos se gasesc mormintele voievodului Mircea si al monahei Teofana, mama lui Mihai Viteazul, calugarita dupa moartea fiului ei, decedata in 1605. Piatra funerara a domnitorului este o copie a celei originale si dateaza din 1938.
Manastirea este de călugări și are doua paraclise, unul cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1583), iar celalat, „Duminica Tuturor Sfintilor” (1710).
Paraclisul din zid, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, asezat in coltul de sud-est al manastirii, dateaza din anul 1583.
Paraclisul, zis brancovenesc, asezat in coltul de nord-est, este din caramida, avand doua case boltite si un foisor. Dateaza din anii 1710-1711.
Coordonate GPS: 45.271749, 24.316037
Alte mănăstiri și schituri care se pot vizita: Mănăstirea Polovragi, Mănăstirea Frăsinei, Mănăstirea Stânișoara, Mănăstirea Tismana, Schitul Pahomie, Schitul Pătrunsa.