Hotelul ”Ştefănescu” a fost construit între martie 1900 și aprilie 1902 de fraţii Ştefănescu, originari din Galaţi. Este o clădire frumoasă, care se întinde pe o suprafaţă de 750 mp, se ridică în înălţime, pe patru nivele: parter, 2 etaje şi mansardă. Elementele constructive şi cele ornamentale, foişorul central şi cele laterale dau o imagine rustică edificiului dar şi o notă de eleganţă şi monumentalitate. Elementele dominante de arhitectură populară se împletesc armonios cu cele clasice specifice arhitecturii de la jumătatea secolului al XIX-lea.

La parterul imobilului a funcţionat primul ghişeu poştal din Băile-Govora, un restaurant unde aveau loc concerte de muzică populară şi baluri (joia şi duminica), cafenea, frizeria „Marian şi Pava”. În localul acestei frizerii şi-a desfăşurat activitatea, în perioada 1904-1905, redacţia şi administraţia ziarului Curierul Govorei, condus de Georgescu I. Mihai, absolvent al liceului „Fraţii Buzeşti” din Craiova, promoţia 1895, care deţinea funcţia de „masseur official”. Ziarul era tipărit la tipografia David J. Benvenisti (Craiova), fiind al doilea periodic apărut în Govora.

După primul război mondial, în anul 1919, chelnerii, angajaţi la restaurantul acestui hotel şi la Societatea Govora-Călimăneşti formează o filială a sindicatului chelnerilor din România şi organizează un protest împotriva salariilor mici, făcându-şi cunoscute revendicările printr-o scrisoare adresată prefectului de Vâlcea. Datorită pasiunii pentru jocurile de noroc, contractând mari datorii, proprietarii au ipotecat imobilul, în timpul crizei din perioada 1929-1933, băncii „Albina”. Nereuşind să achite obligaţiile ipotecare, Banca Naţională a preluat imobilul, probabil în baza „Legii lichidării datoriilor agricole” din aprilie 1934. După preluare banca a organizat o licitaţie pentru vânzarea imobilului, operaţiune care nu s-a încheiat, suma pretinsă fiind foarte mare (şaptezeci milioane de lei, cifră neconfirmată documentar).  După această perioadă imobilul a găzduit angajaţii din sistemul bancar şi ai ministerului de finanţe. În anul 1938, banca a folosit clădirile anexe din curte, amenajând grajduri, magazii şi spaţii unde a funcţionat Imprimeria Monetăriei Naţionale.

La subsolul hotelului au fost montate uşi blindate şi seifuri pentru depozitarea în siguranţă a bancnotelor tipărite şi a altor documente sau obiecte de valoare. Monetăria a funcţionat pe toată perioada războiului şi după aceea până în anul 1952, aici având loc mai multe emisiuni monetare. Un eveniment important în trecutul acestui imobil a avut loc în octombrie 1939, când în hotel au fost găzduiţi aproape 120 de refugiaţi polonezi din cei 327 sosiţi în Băile-Govora, majoritatea fiind înalţi funcţionari guvernamentali. Unii autori susţin că aceştia ar fi adăpostit în seifurile de la subsol şi o parte din tezaurul Poloniei. Probabil că operaţiunea s-a făcut cu cea mai mare discreţie datorită delicatei situaţii de neutralitate în care se afla România şi de aceea există puţine documente scrise care pot atesta acest lucru. Cert este faptul că refugiaţii şi-au depozitat bijuteriile personale şi alte valori în aceste seifuri. Refugiaţii au locuit în acest hotel până în primăvara anului 1940, sub stricta supraveghere a poliţiei, prefectul primind rapoarte zilnice în acest sens. Lemnul de foc pentru încălzirea spaţiilor a fost asigurat de Ocolul Silvic Băbeni la solicitarea primăriei oraşului Băile Govora. Începând cu 1953, încăperile de la parter au fost amenajate ca spaţii comerciale: magazin alimentar, cofetărie şi spaţii pentru servicii către populaţie: frizerie, coafură, cizmărie, croitorie ş.a., iar încăperile de la subsol au fost folosite ca magazii şi depozite. Camerele de la nivelurile I si II au fost igienizate şi pregătite pentru a primi pacienţi veniţi la odihnă şi tratament, majoritatea fiind membri de sindicat (fostul Consiliu Central al Sindicatelor). Pentru sezonul rece au fost reparate sobele iar de jur-împrejurul clădirii s-au construit geamlâcuri pentru a asigura o mai mare protecţie la intemperii.

Prima modernizare importantă a clădirii s-a făcut în perioada 1955-1956, când s-a introdus încălzirea centrală cu radiatoare de fontă; agentul termic (abur) fiind furnizat de uzina termică. Clădirea a fost redenumită Vila nr. 11, administratorul acesteia fiind „Serviciul Medical Balnear Govora” din „Direcţia sanatoriilor balneare” a M.S.P.S. (Ministerul Sănătăţii şi Prevederilor Sociale). În scopul asigurării unei asistenţe medicale balneare cât mai bune la etajele I şi II, au fost amenajate cabinete medicale conduse de către un medic specialist, care avea în subordine câte un asistent şi o soră medicală, deoarece imobilul nu avea bază de tratament proprie. Alunecările de teren din zonă, din anul 1966, nu au produs stricăciuni însemnate, doar inundaţii la subsol produse de apele freatice. În 1972, acest imobil a trecut în administrarea Întreprinderii Economice Regionale Balneare, care în anul următor a executat reparaţii importante la instalaţiile sanitare, electrice, tencuieli şi zugrăveli.

În iarna anului 1986, datorită temperaturilor deosebit de scăzute s-au produs mai multe avarii la instalaţiile sanitare care au cauzat inundaţii şi degradarea încăperilor. Reparaţiile care s-au executat ulterior au fost de slabă calitate şi nu au reuşit să înlăture cu totul efectul distrugerilor, astfel începând degradarea parţială a clădirii. Această degradare s-a accentuat şi mai mult după 1993, când datorită reducerii numărului de turişti, imobilul nu a mai fost folosit. Imobilul a fost revendicat de Banca Naţională a României şi în urma unui proces care a durat aproximativ trei ani a fost câştigat de fostul proprietar (B. N. R.). În anul 1999, clădirea, anexele şi terenul aferent au fost donate Episcopiei Râmnicului (actuala Arhiepiscopie), care, ulterior a donat clădirea și terenul aferent Parohiei Băile Govora.

În perioada 2001-2007, imobilul s-a aflat în conservare, neexistând fonduri suficiente pentru repararea lui. Această situaţie a luat sfârşit în 2007, când au început lucrările de reparaţii capitale dar care nu au fost încă finalizate. În acest context, demn de remarcat este faptul că, fiind monument istoric, aspectul exterior a fost menţinut în totalitate, iar clădirea a fost acoperită cu tablă de cupru, aşa cum era iniţial.

1Shares

Skip to content