Clădirea fostului cinematograf, altă construcţie înscrisă în lista monumentelor istorice împreună cu tot ansamblul parcului central este amplasată la 50 m de strada Tudor Vladimirescu, având faţada principală către strada Parcul Băilor şi cea vestică către strada Vasile Alecsandri. Imobilul se înalţă pe un platou la acelaşi nivel cu Pavilionul de Băi, pe locul în care generalul dr. Nicolae Popescu–Zorileanu a amenajat prima ambulanţă militară rurală (1879) şi a efectuat primele tratamente unei companii de veterani din Războiul de Independenţă, aduşi de peste Milcov.

Este construită în stil eclectic, neoromânesc, deşi elementele ornamentale exterioare cât şi cele interioare lasă impresia unui clasicism renascentist târziu, cu unele trăsături specifice rococoului. Funcţionalitatea construcţiei poartă amprenta arhitectei Virginia Andreescu-Haret, după cum arată o însemnare pe unul din zidurile interioare, lucrarea fiind subvenţionată de Societatea Govora-Călimăneşti, şi a fost dată parţial în folosinţă în 1930. Sala de spectacole este precedată de un portic cu opt arcuri sprijinit pe capitelurile a şapte coloane. Este remarcabilă acustica sălii şi dotările specifice: fosa pentru orchestră, cabine pentru machiaj, pentru maşinist şi pentru regizor. Într-un cuvânt această clădire satisface cele mai înalte pretenţii, atât ale spectatorilor cât şi ale protagoniştilor.

Proiectantul edificiului este Virginia Andreescu-Haret, nepoata pictorului de la Barbizon, Ion Andreescu, nora fostului ministru Spiru Haret, prima femeie arhitect din Romania şi care la acea vreme deţinea funcţia de inspector arhitect şef în Ministerul Instrucţiunii Publice. Sala avea aproape 400 de locuri la parter şi balcon, o scenă de dimensiuni apreciabile (7 m x 5 m), fosa pentru orchestră şi cabine de machiaj dedesubt iar pentru introducerea decorurilor, în peretele din spate era practicată o uşă mare în două canaturi cu deschidere de peste trei metri. Iniţial sala nu a fost prevăzută cu nici un sistem de încălzire, deoarece era folosită numai în sezon, în perioada 1 iunie-15 septembrie.

În perioada 1960-1980 de scena din clădire au beneficiat formaţiile de cor, dansuri, brigada artistică şi teatru de pe lângă Casa de Cultura „Mihail Sadoveanu”. Pe această scenă a evoluat colectivul de artă dramatică (artişti amatori), care în anul 1961 a obţinut locul III pe ţară şi locul I pe regiunea Argeş cu piesa „Titanic vals” de Tudor Muşatescu. Tot pe această scenă au susţinut concerte şi recitaluri mari interpreţi ai scenei lirice româneşti (D. Iordăchescu, V. Teodorian, I. Piso, I. Dacian), actori de comedie (D. Rădulescu, F. Zamfirescu, I. Besoiu, E. Maftei, P. Călinescu, N. Constantin, J. Constantin), mari ansambluri folclorice (Doina, Cîndrelul), teatrele mari din ţară (Giuleşti, Fantasio, Al. Davila) au prezentat spectacole săptămânal în sezonul de vârf, teatre de păpuşi şi circ.

După anul 1990 activitatea instituţiei a intrat în regres, spectacolele erau din ce în ce mai rare, spectatorii din ce în ce mai puţini, cu toate strădaniile celor doi salariaţi rămaşi în schemă. Creşterea numărului de canale de televiziune, extinderea reţelei de difuzare prin cablu, reducerea numărului de vizitatori din staţiune, au fost cauzele principale ale acestui regres. Exploatarea sălii de spectacole devine astfel total nerentabilă, iar după anul 2002 cinematograful îşi încetează definitiv activitatea, aparatura fiind demontată şi ridicată. În primăvara anului 2010, imobilul a trecut în proprietatea Consiliului Local al Oraşului Băile Govora, intrând într-o avansată stare de degradare, fapt ce a determinat administrația publică locală să includă edificiul în cadrul unui proiect finanțat de statul român pentru amenajarea unui centru cultural al stațiunii.

În anul 2016 edificiul a fost reabilitat cu sprijinul Companiei Naționale de Investiții, fiind astfel redat actului cultural.

2Shares
 
Skip to content