Apele minerale, principala resursă naturală din stațiunea Băile Govora, au un conţinut variabil de săruri, gaze, substanţe minerale, elemente radioactive, care le conferă proprietăţi terapeutice. În trecut, denumirea de apă minerală se atribuia tuturor apelor subterane sau superficiale care puteau fi utilizate în scopuri terapeutice. În ultimii ani, apelor minerale destinate scopurilor terapeutice li s-a dat denumirea de ape curative.

Apele minerale constituie factorii naturali de bază în tratamentul multor boli. Apele minerale sunt sărate – iodurate – bromurate, sărate – sulfuroase şi izvoare de cură internă cu apă slab mineralizată sulfuroasă, bicarbonată, sulfatată, calcinată sodică, magneziană. Apele cloro – sodice iodurate bromurate cu degajări de gaze (hidrocarburi uşoare printre care predomină metanul) sunt ape de adâncime cu concentraţie mare, exploatate prin sonde.

Govora este una din cele mai bogate staţiuni în ape iodurate şi bromurate din Europa. Moret o citează a doua în Europa, după Pechelepronne din Alsacia cu 562 mg ‰ de brom şi 42 mg ‰ iod. Apele din Govora conţin până la 38,3 mg ‰ brom şi iod până la 41,8 mg ‰. Atât iodul, cât şi bromul sunt de origine organică, rezultate din putrezirea micilor alge. Calciul şi magneziul pe care aceste ape îl conţin în cantitate destul de mare (calciul 15 – 3,3 ‰ şi magneziu 0,77 – 1,05g ‰) se datorează nisipurilor şi gresiilor. Caracteristica apelor de zăcământ este prezenţa amoniului. Aceste ape nu conţin hidrogen sulfurat fiind ape captate în sonde, la adâncimi de la 90 – 1.860 m. Fiecare debitează între 40 – 160 m3 de apă în 24 ore. Apele clorurate – iodurate – bromurate din sonde sunt ape vechi, fosile, formând pânze – pungi şi stau straturi permeabile în nisipuri.

Apele izvorului de cură internă slab mineralizate sunt caracterizate printr-o concentraţie mică de hidrogen sulfurat şi clor, dar bogate în bicarbonaţi. Ele apar din depozitele sarmaţiene destul de abundente pe valea Hinţei, care sunt formate spre bază din marne negricioase, urmate apoi de bancuri de nisip, cu pachete de marne şi intercalaţii de gresii. De aceste depozite sunt legate apele sulfuroase slab mineralizate, precum şi pânza de apă dulce.

Odată cu descoperirea apelor minerale de pe valea Hinţei şi după primele analize efectuate asupra eficacităţii lor, Govora a devenit în scurt timp o localitate balneară de cură medicală de renume european, alături de băile din străinătate Hall şi Lipnic.

Apele sulfuroase de la Govora, dacă nu sunt superioare, ele se pot pune pe aceiaşi linie cu renumite ape minerale sulfuroase cunoscute în Europa. Cura terapeutică începe la Băile Govora odată cu punerea în funcţiune a stabilimentului balnear, realizarea şi punerea în funcţiune a primelor instalaţii balneare şi captarea apelor în anul 1898 când s-a şi făcut inaugurarea oficială, după cum afirma Dr. Macovei, medicul diriginte al staţiunii din acele vremuri.

Tot în acele vremuri, au fost publicate şi primele analize amănunţite ale apelor şi izvoarelor staţiunii în ceea ce priveşte proprietatea lor chimică „sursele minerale de la Govora, în ceea ce priveşte compoziţia lor chimică, sunt împărţite în două categorii şi trei subcategorii bine determinat, după cum se vede din planul lor topografic şi din tabela analitică” – Dicţionarul geografic al judeţului Vâlcea, tipărit în anul 1898, după Dr. Macovei. Toate sursele sunt cloro – sodice, însă cantitatea acestei baze diferă considerabil de la o sursă la alta.

În staţiunea Băile Govora factorii de cură balneară sunt constituiţi din substanţe hidrominerale diversificate, de mare valoare terapeutică.

Sub aspectul calităţii factorilor terapeutici pentru profilul de bază, respectiv afecţiunilor respiratorii şi otorinolaringologice, staţiunea Băile Govora este cotată printre primele 16 staţiuni balneare din Europa şi între primele 30 din lume, îndeplinind normele prevăzute de Federaţia Internaţională de Termalism şi Chimatologie (FITEC).

Privind concentraţia în sulf şi iod a apelor minerale obţinute din foraje şi puţuri, staţiunea Băile Govora poate fi aliniată staţiunilor de renume mondial ca Bains, La Bonzboule (Franţa), Bad Hali (Austria), Salmaggiore (Italia), Marianske Lazne (Cehia).

Zăcămintele hidrominerale puse în evidenţă în staţiunea Băile Govora se diferenţiază în funcţie de tipul mineralizării şi condiţiile din zăcământ, în două categorii:

  • acumulări de ape clorurate, iodurate sau bromurate, sodice, cantonate în depozitele helveţiene şi burdigaliene, acvitaniene. Aceste ape puternic mineralizate au fost captate prin 9 foraje executate de întreprinderi de profil.
  • acumulări de ape sulfuroase, clorurate sodice şi sulfuroase, bicarbonatate (sulfatate), sodice (calcice) legate, în general, de depozitele tortoniene şi sarmaţiene, înmagazinate în sisteme fisurale, pe fracturi şi pe feţele de stratificaţie; acestea sunt ape care se mineralizează pe parcursul ciculaţiilor în subteran şi prin amestec, în anumite proporţii cu apa de zăcământ migrată spre suprafaţă de-a lungul fisurilor. Aceste ape apar în vestul staţiunii fie sub forma unor emergenţe naturale (izvoarele 1, 2, 3,) şi emergenţe captate prin puţuri de captare cu diametre mari.
0Shares
Skip to content