Oraşul Băile Govora se întinde în lungul pârâului Hinţa, într-o mică depresiune înconjurată de dealuri împădurite, întreaga zonă fiind străbătută de numeroase vâlcele torenţiale.

Altitudinea staţiunii este de 360 m, iar relieful Subcarpați este caracterizat de dealuri cu altitudini de 500 – 530 m, dar şi zone mai joase de 200 – 220 m. Dealurile sunt împădurite cu fag şi stejar, suprafaţa pădurilor însumând 847 ha.

Prezenţa în perimetrul staţiunii a unor mari suprafeţe verzi adaugă caracteristicilor menţionate, o atmosferă lipsită de poluare şi o cantitate ridicată de aeroioni, predominant negativi, de mare importanţă pentru o staţiune balneoclimaterică profilată, în principal, pe tratamentul afecţiunilor căilor respiratorii.

Puritatea ridicată a atmosferei este determinată şi de faptul că pe teritoriul staţiunii nu sunt unităţi industriale poluante, influenţa platformei chimice Govora fiind nulă datorită considerentelor menţionate.

Structura geomorfologică a reliefului şi poziţia zonei îi asigură staţiunii circulaţia aerului de tip föhn, cu încălzire locală şi microclimat plăcut şi sedativ.

Sintetic, potenţialul natural turistic al staţiunii balneoclimaterice Băile Govora este constituit din următori factori:

  • existenţa unui important şi valoros fond balnear cu proprietăţi şi caracteristici unice şi de nivel superior, care asigură renumele staţiunii Băile Govora;
  • existenţa unor împrejurimi şi a unui topoclimat adecvat unei staţiuni balneare;
  • existența unui ambient favorabil activităţii balneare;
  • existenţa unei purităţi atmosferice de excepţie determinată de caracteristicile geomorfologice specifice depresiunii în care este amplasată staţiunea şi vegetaţia abundentă.

Relieful Depresiunii Govora se caracterizează printr-o salbă de dealuri, cu altitudinea medie de 400 – 600m, care se desprinde din culmea subcarpatică Piscupia – Pietrari şi se înclină spre terasa Oltului, cu expunere la soare, înclinarea fiind mică, de 15 -200, iar energia reliefului moderată.

Mica depresiune în care se află localitatea şi staţiunea balneoclimaterică Govora, face parte din sectorul vâlcean al Subcarpaţilor Getici. Particularităţile actuale ale Subcarpaţilor Vâlcii sugerează tinereţea acestei regiuni datorită mobilităţii tectonice accentuate care a condiţionat permanent în Cuaternar modelarea reliefului subcarpatic.

Relieful este dezvoltat pe structuri monoclinale pliocene, care se pot urmări ca o treaptă mai joasă în sudul Subcarpaţilor Vâlcii, cuprinsă între 300 – 600 m altitudine.

Dealurile Govorei sunt alcătuite din roci mio – pliocene friabile, respectiv din nisipuri argiloase şi pietrişuri, favorabile eroziunii torenţiale şi deplasărilor în masă, fiind accelerate şi de nivelul coborât al văii Oltului (de aceea numai în câteva puncte depăşesc 600 m). Modificarea antropică mai accentuată a peisajului din acest sector subcarpatic se datorează punerii în valoare a zăcămintelor de sare de la Ocnele Mari şi Ocniţa, cunoscute încă de pe vremea dacilor, dar intensificate prin dezvoltarea industriei chimice.

Apele minerale de la Govora sunt legate de formaţiunile geologice mai noi (miocene), în care se află şi zăcămintele de sare amintite. Din cauza variaţiei mari a naturii rocilor şi a apariţiei hidrocarburilor lichide şi gazoase, compoziţia chimică a apelor este foarte variată. Dintre acestea fac parte apele clorosodice şi clorosodice iodurate care apar în regiunea masivului de sare de la Ocnele Mari – Ocnele Mari, Govora, ele provenind din apele de precipitaţii infiltrate în pământ şi mineralizate prin dizolvarea sării întâlnită în stratele cu care vin în contact.

0Shares
Skip to content